REGELE papusar*, VIZIRUL SI CRESTINII (Poezie sacra sufita)

*** Traia odata un rege papusar ce obisnuia sa-i persecute pe crestini, dorind sa le inlature credinta. Vizirul sau l-a convins sa incerce un viclesug; anume, sa-l mutileze chiar pe el, pe vizir, si sa-l alunge de la curtea sa, asa incat acesta sa se poata strecura in mijlocul crestinilor si sa imprastie zazanie printre ei. Sfatul vizirului a fost urmat. (De comparat cu povestea lui
Zopyrus, Herodot, Istorii, III, 155.)
Vizirul a ajuns printre crestini si i-a convins ca a suferit mult de pe urma credintei sale crestinesti. Nu dupa mult timp, el castiga un loc de cinste printre ei, fiind socotit un sfant martir si un invatator apostolic. Doar cativa intelepti i-au simtit inselatoria; dar cea mai mare parte a crestinilor au fost
cu totul inselati de el. Crestinii erau impartiti in douasprezece grupuri, fiecare avand in frunte un conducator. Fiecaruia dintre acesti conducatori, vizirul le-a inmanat in taina cateva reguli religioase, avand grija ca fiecare sa primeasca instructiuni diferite si chiar opuse fata de cele ale celorlalti conducatori. Un set de reguli prescriau postul, un altul --- milostenia, altul ---credinta, altul ---faptele s.a.m.d.
Dupa toate acestea, vizirul se retrase intr-o pestera si refuza cu desavarsire sa mai iasa la lumina zilei pentru a-si indruma discipolii, oricat il rugau acestia. Dar apoi ii chema la el pe cei doisprezece conducatori in mare taina si ii numi pe fiecare in parte urmasul sau de drept, sfatuindu-i sa urmeze intocmai poruncile prescrise pentru fiecare in parte si sa-i inrobeasca pe ceilaltii conducatori care ar dori sa se introneze drept indrumator al crestinilor.
Dupa ce a dat aceste din urma porunci, vizirul se injunghie. Drept urmare, fiecare conducator s-a proclamat urmas al vizirului si astfel crestinii s-au imprastiat in multe secte si dusmania domnea intre ei, asa cum fusese planuit. Insa inselaciunea diabolica n-a reusit intrutotul, caci un grup de crestini numit ,,Ahmad" a ramas credincios crestinismului, asa cum este mentionat si in Evanghelie (Evanghelia dupa Ioan), si astfel ei nu au impartasit soarta risipirii celorlalti.


INVATATURA VIZIRULUI

Cu miile crestinii in juru-i se-adunau,
Unul dupa altul s-au strans pe calea sa.
Apoi le-a propavaduit despre taine,
Tainele Evangheliei si a rugaciunii.
Le-a predicat in vorbe-nfierbantate
Despre faptele si vorbele lui Mesia;
Predicator al indatoririlor religioase parea,
Insa chemarea lui era o-amagitoare plasa tesuta pentru pasari.
Si astfel cei ce-l urmau pe profetul Isa (Christos)
Au fost inselti de viclenia astui suflet diabolic.
Amesteca in vorbe multe doctrine tainice
Despre devotiune si puritate sufleteasca.
Ii invata sa tina la mare cinste adorarea divinitatii,
Dar sa zica despre pacatele ascunse:
,,Ce importanta au?"
Strop cu strop, ei au sorbit predicile acestui inselator al sufletului,
Asa cum trandafirii isi lasa mireasma absorbita de usturoi.
Despicatorii firului in patru si cei ce ii urmeaza
Orbiti cu totii sunt de-acele vorbe si de-aceleasi predici.
Crestinii si-au daruit lui inimile cu ardoare,
Caci omul simplu nu pregeta de-i vorba de credinta.
Adanc sufletele lor si-au rasadit iubirea pentru el,
Si si-au inchipuit ca este Trimisul lui Christos;
Da, chiar el, acest amagitor si blestemat Dajjal! (Anticrist)
O, Doamne, sunt pretutindeni plase si capcane,
Iar noi, infometati si slabi asemeni unor pasari,
Picioarele ne prindem in plasa-ntinsa iscusit.
Pe-orcine dintre noi, o Doamne, de-ar fi chiar soimul din Simurg!
Tu ne eliberezi mereu si ne indrumi pe calea-adevarata,
Dar noi zburam din nou, cazand iarasi in plasa, o, Doamne Atotputernic!

Djalal-ud-Din Rumi

SOMNUL TRUPULUI SI DESTEPTAREA SUFLETULUI

In fiece noapte Tu ne eliberezi sufletele de trup
Si din capcana lui, purificandu-le asemeni tabliilor sterse.
In fiece noapte sufletele sunt scoase din cusca lor,
Si-s libere ---de trup nestapanite, dar nici stapane peste trup.
La timp de noapte incarceratii nu stiu ca nu sunt liberi,
La timp de noapte regii nu stiu nimic de marea lor putere.
Si-apoi nu mai exista gand pentru castig sau risipire,
Iar grija inspre nimeni nu se-ndreapta, oricine ar fi el.
Starea ,,cunoscatorului" e-aceasta, chiar si cand esti treaz,
Caci spune Dumnezeu (Aceasta se spune despre cei Sapte Adormiti din pestera - Coran.; ,,Cunoscator" este gnosticul care, in starea de extaz, contempla realitatile divine): ,,Tu treaz il socoti, desi el doarme",
Ochi inchizand ziua si noapte la treburile acestei lumi,
Asemeni unui penel condus de mana celui care scrie.
Cel ce nu vede mana care cu-adevarat asterne slova,
Va socoti ca pana, singura miscandu-se, scrisu-a faurit.
De va dezvalui ,,cunoscatorul" tainele acestei stari,
Ar jefui pe omul simplu de somnul simturilor sale.
Sufletul lui rataceste intr-un pustiu ce n-are asemanare;
Asemeni trupului, sufletul lui cu-odihna se desfata;
Dar cand e-ademenit din nou in cusca,
Se tanguie, cerand obladuire de la Cel Puternic.


LAILA SI CALIFUL

Califul grait-a catre Laila: ,,Esti tu aceea pentru care
Majnun si-a pierdut capul cuprins de nebunie?
Caci nu esti mai frumoasa decat frumoasele pe care lecunosc."
Ea ii raspunse: ,,Ci, taci: caci tu nu esti Majnun!"
Daca ai avea tu ochii lui Majnun,
Cele doua lumi s-ar dezvalui privirii tale.
Tu vietuiesti prin simturi, Majnun e mai presus de sine insusi.
A judeca iubirea in stare de trezie, tradare-nseamna.
Cu cat un om e treaz si judeca iubirea, cu-atat mai mult el doarme in iubire;
Iar de e treaz si judeca iubirea, mult mai rau e decat de a dormi mereu.
Trezirea incatuseaza-amarnic sufletele noastre,
Si sufletele cad prada diverselor capricii,
Fricii de saracie sau gandurilor de castig.
Ele nu mai traiesc in puritate, nici in demnitate,
Nici stralucire, nici visu-nalt spre cerul ocrotitor.
Ci doarme cu adevarat acela ce ravneste la fiece capriciu
Si se deda la imlinirea oricarei fantezii.

Djala-ud-Din Rumi

El (Vizirul, care a incercat sa-i sminteasca pe crestini) intocmai cate un hrisov pentru fiecare,
Si-n fiecare o alta-nvatatura arata;
Pergamentele aveau intelesuri cu totul diferite,
Unul neaga pe altul; si-asa erau chiar toate.
Intr-unul calea postului si-a infranarii
Era socotita temeiul adevaratului devotament divin.
In altul era scris: ,,Nimic bun n-aduce aceasta infranare;
cu-adevarat, calea de urmat nu-i alta decat mila."
In altul era scris: ,,Postirea si cu mila ce tu le savarsesti
Menite sunt sa te socoti asemenea lui Dumnezeu;
De vrei credinta sa pastrezi, fii resemnat, imlineste voia Lui
Si cand e bunastare, si cand dai de necaz;
Virtutile toate nu sunt decat capcane."
In altul era scris: ,,Doar faptele sunt de folos;
Doctrina credintei fara fapte e pura inselaciune."
In altul era scris: ,,Poruncile si interdictiile nu sunt Legi,
Ci ele fac dovada slabiciunii ce ne-a cuprins pe toti,
Ca noi, vazand ca nu putem a le-mplini de tot,
Plini de umilinta sa marturisim a Domnului putere." (Doctrina predestinarii)
In altul era scris: ,,A te fali cu propria ta neputinta
E nerecunostinta fata de divina mila ce inspre noi se-ndreapta.
Ia seama mai degraba la puterea ta, caci toata de la El purcede.
De vrei dumnezeiescul harul sa-l dobandesti,
Cunoaste a ta putere, caci vine de la Dumnezeu."
In altul era scris: ,,Nu lua aminte la
ce-nseamna tarie sau neputinta;
Orice iti rataceste privirea de la Domnul e doar un idol mesterit."
In altul era scris: ,,Nu stinge torta pamanteasca [Adica, nu ascunde lumina (faptelor bune sau a negarii-de-sine).]
Ce poate fi chiar flacara ce lumineaza-o omenire-ntreaga.
De nu te porti cu luare-aminte si vei uita de ea,
Vei stinge-n toiul noptii lampa ce uniti ne tine."
In altul era scris: ,,Tu stinge torta fara teama,
Caci in loc de-o singura placere, te-oi bucura de altele ce-s mii.
stingandu-se lumina, sufletul se-nveseleste.
Si Laila ta e-atunci la fel de curajoasa precume si Majnun al ei.
Cel ce devotamentul isi arata renuntand la asta lume,
Lumea-i sta mereu alaturi, pururea il insoteste."
In altul era scris: ,,Orice ti-ar fi daruit Domnul
Creandu-te pe tine, a-nfaptuit sa-ti fie tie bine;
O, da, sa-ti fie mangaiere si bucurie tie. Primeste, atunci,
Si nu te numara printre acei ce practica-nfranarea."
In altul era scris: ,,Renunta la tot avutul tau,
Caci nu-i pacat mai blestemat ca lacomia."
(Ah! Cat de multe cai sunt aratate aici
Si, de dragul vietii, pe fiecare cale merge cate-o secta!
Oh, de-ar fi usor de dobandit calea cea dreapta
orice papusar* ar fi gasit-o pana acum!)
In altul era scris: ,,Calea cea dreapta poate fi aflata,
Caci viata inimii e-a sufletului hrana.
Orice ar bucura simturile omenesti,
Nu poarta roade, asemeni sarii risipite
in desert.
Urmarea acestor bucurii e remuscarea,
Acest fel de negot aduce numai paguba.
Pe termen lung, lipsit e de-orice castig;
Iar la sfarsit, numele ce-l poarta e
,,dezastru".
Deosebiti, atunci, cu grija, ce-i de folos si ce nu e,
Aminte luati la pretul unui lucru si cantariti de merita sau nu."
In altul era scris: ,,Alege tu Indrumatorul intelept,
Dar grija pentru rezultate n-o pune in demnitati si-onoruri."
(Fiece secta concepe aceste rezultate in chipuri diferite,
Si astfel, fatalmente, toti oamenii gresesc.
Adevarata prevedere nu-i simpla potriveala de cuvinte,
Caci altfel, diferentele nu s-ar fi ivit nicicand.)
In altul era scris: ,,Tu insuti esti adevaratul tau stapan,
Caci tu nu esti strain de cel ce e Stapanul tuturor;
Fii om cu-adevarat, nu vita de povara a altcuiva!
Urmeaza-ti propriul drum si tine-ti judecata dreapta!"
In altul era scris: ,,Tot ce vedem e Unul.
orice-ar spune ca sunt doi, are vedenii."
In altul era scris: ,,Si-o suta sunt tot unul."
Dar cine crede asta este-un om smintit.
Fiece hrisov are, retoric, un altul izvodit pe dos,
Ce-n forma si substanta cu totul i se opune,
Si astfel toate laolalta nu se potrivesc nicicum
De parca au fost compuse precum otrava si-ale ei remedii.

Djalal-ud-Din Rumi

*nota: papusar = ovreu

Exista doua Legi esential: 1) IUBESTE-L PE DUMNEZEU MAI PRESUS DE ORICE. 2) IUBESTE-TI APROAPELE (seamanul) CA PE TINE INSUTI. Celelalte legi decurg din cele doua!

IUBIREA DIVINA INVINGE ORICE si CU AJUTORUL IUBIRII ESTE RELEVATA CALEA SUPREMA A ADEVARULUI!

https://dacia.123.st/ezoterism-f6/un-alt-rege-tiranic-papusar-t340.htm